BIBLIOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament al unor stări nervoase prin lecturi adecvate. [< fr. bibliothérapie, cf. gr. biblion – carte, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

VECTOSCOPÍE s. f. observare pe ecranul vectocardiografului a figurii trasate prin deplasarea spotului luminos. (< fr. vectoscopie) Vezi definitia »

FITOGRAFÍE s.f. Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. [Gen. -iei. / < fr. phytographie]. Vezi definitia »

HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie. Vezi definitia »

RADICÁȚIE s. f. mod de dispoziție și ramificare a rădăcinilor. (< fr. radication) Vezi definitia »