MONOFÁG, -Ă adj., s.m. (Organism) care are ca mod de nutriție monofagia. [< fr. monophage]. Vezi definitia »

CRANIOPÁG s. m. grup de monștri dubli uniți prin extremitatea cefalică. (< fr. crâniopage) Vezi definitia »

HADARÁG, hadaragi, s. m. V. hădărag. Vezi definitia »

HOMOFÁG, -Ă adj. (biol.) 1. cu nutriție de un singur fel. 2. cu nutriția legată de aceeași plantă gazdă. (< fr. homophage) Vezi definitia »

beteág (beteágă), adj. – 1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI. Vezi definitia »