OBLITERÁNT, -Ă, obliteranți, -te, adj. (Med.) Care obliterează. – Din fr. oblitérant. Vezi definitia »

ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). – Fr. entraînant. Vezi definitia »

SEXTÁNT s. n. 1. instrument optic pentru măsurarea distanței unghiulare dintre doi aștri, dintre două repere situate pe apă, pe uscat etc. 2. arc sau sector de cerc egal cu 60°. (< fr. sextant, lat. sextans) Vezi definitia »

PONT², ponturi, s. n. I. 1. (Fam.) Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. ◊ Expr. A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) să înțeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți) Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare valoare); p. ext. prilej favorabil (la joc). ◊ Expr. A-i face (cuiva) pontul = a înșela (pe cineva). (Fam.) A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit. II. (Înv.) 1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. ◊ Loc. adv. (Fam.) La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc. ◊ Expr. A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o convenție; p. ext. legea, statutul etc. respectiv. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut. 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă la baza unei discuții; punct. – Din magh. pont. Vezi definitia »

TURBÉNT, turbente, s. n. (Reg.) Panglică lată, uneori de fir, cu care se împodobește fruntea mireselor îndată după cununie. – Tc. tülbent. Vezi definitia »