CAȘALÓT s. m. cetaceu din țările calde, asemănător cu balena, cu un cap foarte mare și dinți pe falca inferioară. (< fr. cachalot) Vezi definitia »

FOT, foți, s. m. Unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafețe de un centimetru pătrat care primește fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot. Vezi definitia »

SIMPATRIÓT, simpatrioți, s. m. (Grecism înv.) Compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. simpatriótis. Vezi definitia »

PINOT [PI-NÓ] s. n. soi de struguri de viță nobilă, de origine franceză, cu ciorchini mici, cilindrici. ◊ vin din acest soi. (< fr. pinot) Vezi definitia »

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura și nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie și unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; capăt, vârf. Botul cizmei. Vezi definitia »