DISTONÍE s. f. dereglare a tonicității țesuturilor sau a tonusului nervos. (< fr. dystonie) Vezi definitia »

EXONERÁȚIE s. f. exonerare. (< fr. exonération, lat. exoneratio) Vezi definitia »

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie. Vezi definitia »

VULPÉNIE, vulpenii, s. f. Șiretlic, șiretenie, viclenie. – Vulpe + suf. -enie. Vezi definitia »

CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation. Vezi definitia »