HEPTAOXÍD s.m. Oxid care conține în moleculă șapte atomi de oxigen. [Pron. -ta-o-. / cf. fr. heptoxyde]. Vezi definitia »

POLIHAPLOÍD, -Ă adj. (biol.; despre organisme) din două specii poliploide. (< fr. polyhaploïde) Vezi definitia »

BIPARTÍD, -Ă adj. Constituit din două partide politice. [Cf. fr. biparti]. Vezi definitia »

lid s. n. sg. (tox.) unitate de măsură pentru cântărirea marijuanei (de 22 de grame). Vezi definitia »

CENTROÍD I. s. n. punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui. II. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotație în raport cu sistemul de referință mobil sau fix, respectiv rostogolirea și baza. (< engl. centroid) Vezi definitia »