SEPIOLÍT s. n. rocă vulcanică sticloasă și poroasă care plutește pe apă, prin degajarea de gaze în timpul răcirii lavei; spumă-de-mare. (< fr. sépiolite, germ. Sepiolith) Vezi definitia »

VÂNTUÍT, -Ă, vântuiți, -te, adj. (Reg.) Nebun. – Cf. vântui. Vezi definitia »

necăít, -ă, adj. (înv.) care e făcut sau dat fără părere de rău. Vezi definitia »

BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși. Vezi definitia »

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni. Vezi definitia »