SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor. – Din fr. subiectif. Vezi definitia »

SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif. Vezi definitia »

FURTÍV, -Ă adj. pe furiș, în ascuns. (< lat. furtivus, fr. furtif) Vezi definitia »

REDUPLICATÍV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif) Vezi definitia »

supunătív, -ă, adj. (înv.; în sintagmă) mod supunătiv = modul conjuctiv. Vezi definitia »