Definita cuvantului curie
CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu curie
HALOCROMÍE s. f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuși organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie. Vezi definitia »
NICTALGÍE s.f. Durere care se manifestă numai noaptea. [< fr. nyctalgie, cf. gr. nyx – noapte, algos – durere]. Vezi definitia »
BRADICARDÍE s. f. simptom patologic caracterizat prin rărirea ritmului cardiac; bradiritmie. (< fr. bradycardie) Vezi definitia »
GEOCRONOLOGÍE s. f. disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a straturilor, reconstituie succesiunea condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. (< fr. géochronologie) Vezi definitia »
IONOTERAPÍE, ionoterapii, s. f. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionizare (2). [Pr.: i-o-] – Din fr. ionothérapie. Vezi definitia »