AZI 1. Revistă de literatură și critică de artă, apărută la București, cu întreruperi, între 1932 și 1940, sub conducerea lui Zaharia Stancu. 2. Cotidian al Frontului Salvării Naționale. Apare la București, din 1990. Vezi definitia »

UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed. Vezi definitia »

CALIPÍZI s. m. pl. Unul dintre cele mai importante triburi geto-dace, alături de apuli, costoboci, carpi, care a participat la unificarea religioasă și politică din timpul lui Burebista. Vezi definitia »

LIZI-/LIZO-, -LÍZĂ elem. „disociere, dizolvare, disoluție”. (< fr. lysi-, lyso-, – lyse, cf. gr. lysis) Vezi definitia »

urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s. f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s. n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s. m. (persoană care urzește; s. m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s. n. (mașină de urzit); urzitoare, s. f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s. f. (urzit, creație, întemeiere). Vezi definitia »