VALVOLÍNĂ, valvoline, s. f. Ulei mineral vâscos obținut prin distilarea unor țițeiuri și întrebuințat ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[ol]. Vezi definitia »

țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). Vezi definitia »

stânușoáră, stânușoáre, s.f. (reg.) loc unde se adăpostesc oile și caprele ținute acasă; stână. Vezi definitia »

VERÚCĂ, veruce, s. f. (Med.) Excrescență papilară provocată de un virus; neg, aluniță. – Din lat. verruca. Vezi definitia »

LÍMITĂ s.f. 1. Ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument. 2. (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (Fig.) Punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. [< fr., it. limite, cf. lat. limes – margine]. Vezi definitia »