stegíș, stegíși, s.m. (reg.) persoană care poartă steagul la nuntă; stegar. Vezi definitia »

SĂLÁȘ, sălașe, s. n. (Pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale. 3. Locuință, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuș. 4. Așezare omenească. ♦ Locuitorii acestei așezări. 5. Mică așezare de țigani (nomazi); grup de familii de țigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [Pl. și: sălașuri] – Din magh. szállás. Vezi definitia »

iádeș (iádeșuri), s. n. – 1. Gen de rămășag (fr. philippine). – 2. Os al pieptului de pasăre, care servește la acest rămășag. – Mr. iadeț, megl. iadeș. Tc. yades „pariu”, din per. iadest (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 922; Graur, GS, VI, 330), cf. ngr. γιαντές, bg. jadec. Vezi definitia »

NOURÁȘ, nourași, s. m. Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -aș. Vezi definitia »

părtăláș, -ă, adj. (înv. și reg.) părtaș. Vezi definitia »