TRANZITÓRIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranziție; intermediar. ♦ (Despre fincționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius]. Vezi definitia »

MINIRALÍU s.n. Raliu pe un itinerar mai scurt; microraliu. [Cf. fr. mini-rallye]. Vezi definitia »

INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv. [Pron. -riu. / cf. fr. interlocutoire, it. interlocutorio]. Vezi definitia »

DERIZÓRIU, -IE adj. (despre prețuri, valori) neînsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol. (< fr. dérisoire, lat. derisorius) Vezi definitia »

SILÍCIU s. n. metaloid din grupa carbonului, negricios în stare amorfă și cenușiu când este cristalizat, răspândit în natură. (< fr. silicium) Vezi definitia »