AMNÁR, amnare, s. n. 1. Bucată de oțel cu care se scot, prin lovire, scântei din cremene; se întrebuințează la aprinderea focului și la ascuțit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul. 3. (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amânár s. n.] – Din a³ + mânar[e] (< lat. manuale). Vezi definitia »

rânzár, rânzári, s.m. (reg.) miel sau ied mic, al cărui stomac este folosit pentru închegarea laptelui. Vezi definitia »

DIPOLÁR, -Ă adj. (Fiz.) Care aparține dipolilor, referitor la dipoli. [Cf. fr. dipolaire]. Vezi definitia »

ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear. Vezi definitia »

iurúc-bairactár, iurúc-bairactári, s.m. (înv.) stegarul care purta iuruc-bairacul (v.). Vezi definitia »