aterínă (ateríne), s. f. – Peștișor marin de culoare argintie. Ngr. ἀυερίνα „specie de pește”, sau tc. aterina, din gr. ἀυερίνη (Meyer, Türk. St., I, 21). Vezi definitia »

FERICIANÚRĂ, fericianuri, s. f. Compus chimic rezultat din combinarea fierului, a cianogenului și a unui metal. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. ferricyanure. Vezi definitia »

jghebătúră s.f. (reg.) îndoitură, ciubuc. Vezi definitia »

FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță. Vezi definitia »

BACHELÍTĂ (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică folosită ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz industrial și casnic. A. a fost obținută în 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste. Vezi definitia »