țoámpă, țoámpe, s.f. (reg.) 1. vârf. 2. piatră mare, pisc. 3. lemn cioplit ca semn de hotar. Vezi definitia »

EFELÍDĂ s.f. (Med.) Nume dat unor mici pete rotunde ale pielii, datorate unei pigmentări anormale; (pop.) pistrui. [< fr. éphélide. cf. gr. ephelis]. Vezi definitia »

ANTICATALÍZĂ s.f. Acțiunea de încetinire a unei reacții chimice de către anumite substanțe. [Cf. germ. Antikatalyse]. Vezi definitia »

GÍNTĂ s.f. 1. Grup de descendenți ai unui strămoș comun, legați între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producție fundamentală a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. [Pl. -nți, -nte. / < lat. gens]. Vezi definitia »

PELERÍNĂ, pelerine, s. f. 1. Haină largă de lungimi variabile, fără mâneci, adesea cu glugă, care se poartă peste altă îmbrăcăminte. 2. Îmbrăcăminte femeiască în formă de guler mare, care acoperă umerii (și bustul) și care se poartă peste palton sau peste rochie. – Din fr. pèlerine. Vezi definitia »