SORȚÁȘ, sorțași, s. m. (Rar) Sorțar. – Din sorț + suf. -aș. Vezi definitia »

cîlbáș (-și), s. m. – Caltaboș făcut în casă din intestine de porc. Sl. (bg. kalbaša, pol. kiełbasa, rus. kolbaša) cf. mag. kolbasz (Cihac, II, 45). În Mold. Cf. caltaboș. Vezi definitia »

LOCÁȘ, locașuri, s. n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință. ◊ Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lăcáș s. n.] – Din magh. lakás (după loc). Vezi definitia »

PESCĂRÁȘ, pescărași, s. m. I. (Rar) Diminutiv al lui pescar (I). II. Pasăre de apă cu corpul scurt, cu ciocul lung, conic, cu penajul colorat în tonuri de albastru-verzui; pescărel (a) (Alcedo atthis). – Pescar + suf. -aș. Vezi definitia »

MINTENÁȘ adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; minten. – Minten + suf. -aș. Vezi definitia »