HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

AZOTURÍE s.f. (Med.) Eliminare anormală de compuși azotați prin urină. [Gen. -iei. / < fr. azoturie, cf. fr. azote – azot, gr. ouron – urină]. Vezi definitia »

ELEUTERÍE, (2) eleuterii, s. f. 1. Guvernare liberă a unui stat din Grecia antică. 2. (La pl.) Serbări care se celebrau în cinstea unei victorii. [Pr.: -le-u-] – Din fr. éleuthérie. Vezi definitia »

KILOCALORÍE s. f. unitate de măsură a cantității de căldură, de 100⁰ de calorii. (< fr. kilocalorie) Vezi definitia »

PSIHOENDOCRINOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care studiază felul în care sistemul endocrin influențează viața psihică. [Gen. -iei. / < fr. psycho-endocrinologie]. Vezi definitia »