OBIÉCȚIE s. f. argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenții, teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. (< fr. objection, lat. obiectio) Vezi definitia »

COSMOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară și reprezintă grafic mari porțiuni din suprafața terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărți pe baza fotografiilor luate din sateliți artificiali. – Din fr. cosmophotogrammétrie. Vezi definitia »

POLITICHÍE s. f. (Înv.) Abilitate, istețime, dibăcie. – Din ngr. politikí. Vezi definitia »

TEOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică-religioasă care susține ideea pretinsei cunoașteri nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu așa-numita lume transcendentală. V. mistică. [Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. théosophie, gr. theosophia < theos – zeu, sophia – înțelepciune]. Vezi definitia »

SEDIMENTOMETRÍE s. f. metodă de determinare a dimensiunilor particulelor dintr-un amestec, bazată pe măsurarea vitezei de sedimentare. (< fr. sédimentométrie) Vezi definitia »