arătór (arătoáre), adj. – 1. Arabil, bun de arat. – 2. (S. m.) Plugar. Lat. ărātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat în rom. cu lat. aratorius, care a avut același rezultat. Cf. ara. Vezi definitia »

ACVICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu acvicultura. [< fr. aquiculteur]. Vezi definitia »

rușinătór, rușinătoáre, rușinătóri, rușinătoáre, adj. (înv.) 1. rușinos. 2. violator. 3. (s.f.) planta rușinea-fetei. Vezi definitia »

variatór (-ri-a-) s. n., pl. variatoáre Vezi definitia »

FILATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la filarea fibrelor textile. [Cf. fr. filateur]. Vezi definitia »