STUCATÚRĂ s. g. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor. (< it. stuccatura) Vezi definitia »

MEGÉRĂ, megere, s.f. Femeie arțăgoasă. (din fr. mégère) Vezi definitia »

cújbă (cújbe), s. f. – 1. Nuia flexibilă ce servește la legat. – 2. Partea împletită a biciului. – 3. Lanț cu cîrlig pentru ceaun. – 4. Traversă de piept, la războiul de țesut. – Var. gujbă. Sb. gužba „legătură a plugului” (DAR; cf. Cihac, II, 447), cf. mag. guzsba, ceh. vazba „legătură”. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32, credea că este cuvînt dacic. Cf. gînj. – Der. (în)cujba, vb. (a înfoi, a curba; a supune; a înmuia, a face să cedeze); încujbătură, s. f. (încovoiere); cujbar, s. n. (cotitură, sinuozitate); cujbi, vb. (Arg., a bate). Vezi definitia »

HÁZNĂ, hazne, s. f. (Reg.) Folos. – Din magh. haszon. Vezi definitia »

PRĂJITÚRĂ, prăjituri, s. f. Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert. – Prăji + suf. -tură. Vezi definitia »