izvór (-óare), s. n. – 1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (Arg.) Apă de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvorî, vb. (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), cf. sl. izvirati. Vezi definitia »

ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. Care înnoiește, inovează, regenerează; novator. [Pr.: -no-i-] – Înnoi + suf. -tor. Vezi definitia »

PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur. Vezi definitia »

REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur. Vezi definitia »

MASTICATÓR adj.m. Mușchi masticator = mușchi care face posibilă măcinarea alimentelor. // s.n. Mașină servind la masticarea cauciucului. [< fr. masticateur]. Vezi definitia »