Definita cuvantului izvor
izvór (-óare), s. n. – 1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (Arg.) Apă de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvorî, vb. (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), cf. sl. izvirati.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu izvor
BALOSPÓR s. m. Ascospor expulzat din ască printr-un mecanism balistic propriu. (< fr. ballospore) Vezi definitia »
DIFAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Rar) Difamant. [< fr. diffamateur]. Vezi definitia »
MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Fig. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (încetul cu încetul). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor. Vezi definitia »
BIFLÓR, -Ă, biflori, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu două flori. – Din fr. biphlor. Vezi definitia »
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. – Din fr. excitateur, lat. excitator, -oris. Vezi definitia »