magnitá, magnitéz, vb. I (înv.) a magnetiza. Vezi definitia »

SUPRAVOLTÁ vb. tr. a mări voltajul peste normal. (după fr. survolter) Vezi definitia »

nita a fost cel care le-a dus in spatele blocului Vezi definitia »

maimuta infecta cu handicap mintal Vezi definitia »

strănutá (-t, át), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură. – Var. stărnuta, strenuta. Mr. stărnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipsește în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. strănut (var. strănutat, strănutătură), s. f. (acțiunea de a strănuta, zgomotul produs). Vezi definitia »