Definita cuvantului strănuta
strănutá (-t, át), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură. – Var. stărnuta, strenuta. Mr. stărnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipsește în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. strănut (var. strănutat, strănutătură), s. f. (acțiunea de a strănuta, zgomotul produs).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strănuta
COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine. ♦ A necesita, a cere. – Din fr. comporter. Vezi definitia »
conduita preventiva Vezi definitia »
DOMPTÁ vb. tr. a îmblânzi, a dresa un animal sălbatic; (fig.) a înfrâna, a stăpâni. (< fr. dompter) Vezi definitia »
IMPACIENTÁ vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter) Vezi definitia »
SURMONTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A trece peste un obstacol, o greutate; (fig.) a învinge, a depăși. [< fr. surmonter]. Vezi definitia »