PENITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens]. Vezi definitia »

TIRÁNT s.m. Element de metal sau de beton armat, folosit în construcții, destinat să suporte numai eforturi de întindere. [< fr. tirant]. Vezi definitia »

AMUZÁNT, -Ă adj. care amuză; distractiv. (< fr. amusant) Vezi definitia »

PENTAVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are valența 5. [< fr. pentavalent, cf. gr. pente – cinci, lat. valere – a valora]. Vezi definitia »

VICARIÁNT, -Ă adj. (Biol.; despre specii sau varietăți) Care se substituie reciproc; care au mai multe arii de răspândire. ♦ (Despre un organ anatomic) Capabil de a compensa insuficiența unui alt organ. [Pron. -ri-ant. / < fr. vicariant, cf. lat. vicarius – înlocuitor]. Vezi definitia »