năboí (năboiésc, năboít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie). Vezi definitia »

noi colegi trebuie sa ne ajutam la multe lucruir de ex la invatatura la greu chiar si la incurajare Vezi definitia »

sămcói, sămcói, s.m. (reg.) V. sămcoaică (de sex masculin). Vezi definitia »

FĂTÓI, fătoaie, s. n. (Fam. și peior.) Augmentativ al lui fată; fată robustă, voinică, care seamănă mai mult a bărbat. – Fată + suf. -oi. Vezi definitia »

CALINDRÓI, calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »