POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni cuiva fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni. Vezi definitia »

șoldăní, șoldănésc, vb. IV (reg. și fam.) a pune pe fugă (pe cineva); a o lua la fugă ca șoldanul (v.). Vezi definitia »

ANAGNI [anáñi], localit. în Italia centrală (Latium); 18,5 mii loc. (1981). Aici, în 1303, papa Bonifaciu VIII a fost insultat și arestat de Nogaret, trimisul lui Filip IV cel Frumos, regele Franței, și de Sciarra Colonna. Vezi definitia »

cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța. Vezi definitia »

ni conj. – Nici. – Istr. ni. Sl. ni (Tiktin). Der. din lat. nec (Candrea-Dens., 1228) este îndoielnică. Sec. XVIII, azi rar. Vezi definitia »