BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás. Vezi definitia »

ghiulúș (-șuri), s. n. – Adunare. Mag. gyüles (DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

prădăláș s.n. (reg.) jaf. Vezi definitia »

pinztárăș, pinztárăși, s.m. (reg.) casier. Vezi definitia »

GÚREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). – Gură + suf. -eș. Vezi definitia »