pápură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriș, s. n. (rogoziș); păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniță, s. f. (coș, coșarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s. n., din fr. Vezi definitia »

CLAVÉTĂ s. f. (tehn.) pană care unește două piese ale unui mecanism. (< fr. clavette) Vezi definitia »

PLANTOGRÁMĂ s.f. Amprentă a tălpii piciorului în poziția ortostatică. [Cf. fr. plantogramme]. Vezi definitia »

DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa) Vezi definitia »

MEDIATÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice, discuri etc. ◊ încăpere școlară pentru păstrarea mijloacelor audiovizuale, la învățarea limbilor străine. (< fr. médiathèque) Vezi definitia »