popínă, popíni, s.f. (reg.) 1. gorgan; movilă; platou. 2. ridicătură alungită de teren formată în lunca unui râu; grădiște. Vezi definitia »

STILÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul stilurilor limbii literare. ♦ Studiul mijloacelor de exprimare ale unei limbi privite sub aspectul conținutului lor afectiv. [Cf. fr. stylistique]. Vezi definitia »

GĂLEÁTĂ, găleți, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (și păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conținutul acestui vas; căldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu găleata = a ploua foarte tare, torențial. 2. Veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni și pe substanțe; conținutul acestei măsuri. 3. Dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în țările române. – Lat. galleta. Vezi definitia »

pahíbă, pahíbe, s.f. (reg.) cusur, defect. Vezi definitia »

BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat de bariu natural. – Fr. barytine. Vezi definitia »