CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure. Vezi definitia »

BIRMANÉZĂ (‹ Birmania) s. f. Rasă de pisici cu masă specifică și coadă stufoasă, originară din Asia de SE. Vezi definitia »

CONSTÁNTĂ, constante, s.f. – V. constant (2, 3) [DEX'98] Vezi definitia »

MUCOÁSĂ, mucoase, s. f. (Anat.) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus. Vezi definitia »

TÓMBOLĂ, tombole, s. f. Loterie la care se câștigă diferite obiecte. [Acc. și: tombólă] – Din fr., it. tombola. Vezi definitia »