MENZÍL, menziluri, s. n., s. m. (Înv.) 1. S. n. Nume dat în țările românești, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac. 2. S. m. Curier, ștafetă. – Din tc. menzil. Vezi definitia »

acantofíl, -ă adj. (despre plante) cu frunzele terminate cu țepi. (< fr. acanthophyle) Vezi definitia »

IREFUTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi respins, combătut; convingător; de neînlăturat. [Cf. fr. irréfutable, lat. irrefutabilis]. Vezi definitia »

CINOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubește câinii. (< fr. cynophile) Vezi definitia »

DIGERÁBIL, -Ă adj. ușor de digerat; digest, digestibil. (< fr. digérable) Vezi definitia »