Definita cuvantului declinație
DECLINÁȚIE s.f. Unghiul format din ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe sfera cerească. ◊ Declinație magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. [Var. declinațiune s.f. / cf. lat. declinatio, fr. déclinaison, it. declinazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu declinație
AUTOBIOGRAFÍE, autobiografii, s. f. Biografie pe care o persoană și-o scrie ea însăși; datele esențiale din viața unei persoane, scrise de ea însăți. ♦ Compunere literară (în proză) în care autorul își povestește propria sa viață. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – După fr. autobiographie (< gr.). Vezi definitia »
MICRODONTÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a dinților. [Gen. -iei. / < fr. microdontie, cf. gr. mikros – mic, odous – dinte]. Vezi definitia »
DEFÉCȚIE s.f. v. defecțiune. Vezi definitia »
ALGOLOGÍE s. f. ramură a botanicii care studiază algele; ficologie. (< fr. algologie) Vezi definitia »
míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară. Vezi definitia »