Definita cuvantului mie
míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mie
ALEGÁȚIE s. f. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație. (< fr. allégation, lat. allegatio) Vezi definitia »
HEORTOLOGÍE s.f. (Liv.) Studiu asupra sărbătorilor grecești. [Pron. he-or-, gen. -iei. / < fr. héortologie, cf. gr. heorte – sărbătoare, logos – studiu]. Vezi definitia »
ORLOGERÍE s.f. v. orologerie. Vezi definitia »
COSMOFIZIOLOGÍE s. f. Studiu al acțiunii factorilor cosmici asupra fiziologiei organismelor vii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. cosmophysiologie. Vezi definitia »
UROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază aparatul urinar și bolile lui specifice. (< fr. urologie) Vezi definitia »