COMANDÁ vb. I. tr. 1. A ordona, a porunci (executarea unei dispoziții, a unei mișcări etc.); a deține conducerea, comanda unei unități. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare) la un meșteșugar etc. ♦ A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. [P.i. cománd. / < fr. commander, it. comandare, cf. lat. cum – cu, mandare – a ordona]. Vezi definitia »

DISUADÁ vb. tr. a abate pe cineva de la o hotărâre. (< fr. dissuader) Vezi definitia »

DEPOSEDÁ, deposedéz, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder. Vezi definitia »

SUSPENDÁ vb. tr. 1. a atârna; a suspensiona. 2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ◊ (jur.) a opri cursul judecății, al executării sau al urmăririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr. suspendre, lat. suspendere) Vezi definitia »

BAZARDÁ vb. tr. (fam.) a se debarasa de ceva pe căi cât mai rapide; a vinde de urgență, indiferent de preț. (< fr. bazarder) Vezi definitia »