EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune]. Vezi definitia »

BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate. Vezi definitia »

DEZERTÁRE s.f. Acțiunea de a dezerta și rezultatul ei; fugă la inamic, dezerțiune. [< dezerta]. Vezi definitia »

PREVEDÉRE s. f. 1. faptul de a prevedea. 2. (pl.) măsuri, dispoziții cuprinse într-un act normativ, într-un tratat etc., care trebuie respectate. ♦ ĩ sociale = sistem de măsuri privind acordarea de asistență socială persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă. 3. prudență, precauție. (< prevedea) Vezi definitia »

sarcáre pron. nehot. (reg.) oricare. Vezi definitia »