CÉNTRU s.n. și m. I. 1. (Mat.) Punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spațiu, al unei suprafețe. ♦ (Sport) Centru-înaintaș = jucător de la mijlocul liniei de înaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite funcții, activități; sediu al unei activități. ♦ Loc către care converg anumite forțe. ♦ Oraș mare în care sunt concentrate organele de conducere ale județului, ale regiunii etc. ♦ Instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală. ♦ Centri nervoși = părți ale sistemului nervos unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre]. Vezi definitia »

ORFÉVRU, orfevri, s. m. (Livr.) Meșter care lucrează orfevrărie; aurar. – Din fr. orfèvre. Vezi definitia »

HECTOMÉTRU s.m. Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 100 m. [Cf. fr. hectomètre, germ. Hektometer]. Vezi definitia »

TERMOANEMOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea vitezei vântului, bazat pe măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit. [Cf. fr. thermo-anémomètre]. Vezi definitia »

eJRU58 http://f8j3ndYbs83Bbq06Wlavp.com Vezi definitia »