BAȘBAFÍR s. n. v. baibafir. Vezi definitia »

PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir. Vezi definitia »

CIMIȘÍR, cimișiri, s. m. Arbust decorativ cu frunze ovale și persistente, cu flori galbene-verzui (Buxus sempervirens). – Din tc. çimșir. Vezi definitia »

Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. pl.meșine, reg. Dobrogea, gutã. Vezi definitia »

DIAPÍR s. n. cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. (< it. diapiro) Vezi definitia »