BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or. Vezi definitia »

STÓR s.n. Perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. [< fr. store, cf. it. stora]. Vezi definitia »

PRÍOR² s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior]. Vezi definitia »

MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor. Vezi definitia »

PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector. Vezi definitia »