INTERARTICULÁR, -Ă adj. (Med.) Dintre articulații. [< fr. interarticulaire]. Vezi definitia »

falaitár (falaitári), s. m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet. Vezi definitia »

-ZOAR Element secund de compunere savantă cu semnificația „animal”, „vietate”. [Pron. -zoar. / < fr. -zoaire, it. -zoa, cf. gr. zoon]. Vezi definitia »

ipocomisár, ipocomisári, s.m. (înv.) subcomisar de poliție. Vezi definitia »

COSÁR, cosari, s. m. (Ornit.) Lopătar. – Et. nec. Vezi definitia »