URÂȚÉNIE, (2) urâțenii, s. f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (Concr.) Ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. -enie. Vezi definitia »

ELECTROFIZIOLOGÍE s.f. Ramură a fiziologiei care studiază manifestările biocurenților ce însoțesc procesele fiziologice. [Gen. -iei. / < fr. électrophysiologie]. Vezi definitia »

INJUSTIȚÍE s. f. nedreptate. (< fr. injustice, lat. iniustitia) Vezi definitia »

AEROCARTOFILÍE s. f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene. – Aero- + cartofilie. Vezi definitia »

SCLAVÍE, sclavii, s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ. – Sclav + suf. -ie. Vezi definitia »