RENÁȘTERE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Și ca n. pr.) Mișcare social-politică și culturală, din sec. XIV până în sec. XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare. – Din renaște. Vezi definitia »

SCURMÁRE, scurmări, s. f. Acțiunea de a scurma și rezultatul ei. – V. scurma. Vezi definitia »

SALARIÉRE s.f. (Rar) Salarizare. [Pron. -ri-e-. / < salaria]. Vezi definitia »

ACIDULÁRE s.f. Acțiunea de a acidula; acidizare. [< acidula]. Vezi definitia »

TURBIFICÁRE s.f. Proces de transformare a vegetației în turbă. [După fr. tourbification]. Vezi definitia »