FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală. Vezi definitia »

hóră (hóri), s. f. – 1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, și la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuță. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelație neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. și sb. horo, tc. hora. – Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiței); horitor, s. m. (dansator; cîntăreț); horitură, s. f. (baza căpiței); horiște, s. f. (loc sau sală unde se dansează). Vezi definitia »

CONTRABUTERÓLĂ s. f. piesă care fixează capul nitului, în timp ce se formează, prin batere cu buterola, celălalt capăt. (< fr. contre-buterolle) Vezi definitia »

HOLERÍNĂ, holerine, s. f. Formă ușoară de holeră, manifestată numai prin diaree. – Din fr. cholérine (după holeră). Vezi definitia »

PEPENOÁICĂ, pepenoaice, s. f. Specie de pepene verde de formă lunguiață, cu coaja vărgată cu dungi de culoare verde închis și verde deschis; pepenoaie. – Pepene + suf. -oaică. Vezi definitia »