Definita cuvantului horă
hóră (hóri), s. f. – 1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, și la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuță. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelație neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. și sb. horo, tc. hora. – Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiței); horitor, s. m. (dansator; cîntăreț); horitură, s. f. (baza căpiței); horiște, s. f. (loc sau sală unde se dansează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu horă
TORPÍLĂ s. f. 1. pește marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere; torpedo1 (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat și dirijat împotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilări (2) în mine. (< fr. torpille) Vezi definitia »
GĂRGĂRIȚĂ (GĂRGĂRÍȚĂ), gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica. Vezi definitia »
franzélă (franzéle), s. f. – Pîine albă. – Var. franzolă. Mr. frunzelă. Ngr. φραντσόλα (Pascu, Arch. Rom., VI, 230; Pascu, I, 235; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 381; Gáldi 192), din it. franc(ce)sella, cf. tc. francala (Miklosich, Türk. St., 56), bg. franğela. Cf. frînc. Der. franzelar, s. m. (brutar); franzelărie, s. f. (brutărie). Vezi definitia »
ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [Pl. și obcine] – Din sl. občina. Vezi definitia »
SEMNĂTÚRĂ s.f. Iscălitură. [Cf. fr. signature, după semna]. Vezi definitia »