FLUIERÁR, fluierari, s. m. 1. Persoană care cântă din fluier (1); fluieraș (2). 2. (Reg.) Meșter care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscută are capul și spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung și subțire și picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar. Vezi definitia »

sertár (-re), s. n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77). Vezi definitia »

prispár, prispáre, s.n. (reg.) fiecare dintre grinzile din care este făcută prispa; marginea exterioară de lemn a prispei. Vezi definitia »

iurúc-bairactár, iurúc-bairactári, s.m. (înv.) stegarul care purta iuruc-bairacul (v.). Vezi definitia »

FOLIÁR, -Ă adj. referitor la frunze. (< fr. foliaire) Vezi definitia »