ȚÚȘCĂ², țuști, s. f. (Reg.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Et. nec. Cf. ciușcă. Vezi definitia »

AUTOPORTÁNȚĂ, autoportanțe, s. f. (Tehn.) Capacitatea unui sistem sau element de a prelua singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportance. Vezi definitia »

olimpiadă, olimpiade s. f. (șc.) corigență. Vezi definitia »

CULMINÁNȚĂ s. f. culminare. (< fr. culminance) Vezi definitia »

coțúlă, coțúle, s.f. (reg.) femeie ademenitoare (care te cheamă prin semne); coțușcă. Vezi definitia »