BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg., În limba literară numai în loc. și expr.) mână ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca. Vezi definitia »

BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka. Vezi definitia »

ANDROGENÉZĂ s.f. (Biol.) Dezvoltare a unui organism dintr-o celulă care posedă numai material genetic patern. [< fr. androgenèse, cf. gr. aner – bărbat, genesis – naștere]. Vezi definitia »

PANCREATÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a pancreasului. [< fr. pancréatite]. Vezi definitia »

RĂVĂȘEÁLĂ, răvășeli, s. f. Răvășire. – Răvăși + suf. -eală. Vezi definitia »