DIRECTÓR¹, -OÁRE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris. Vezi definitia »

bujór (-ri), s. m. – Plantă cu flori mari (Paeonia officinalis). – Megl. băjur. Sl. božurŭ (Cihac, II, 32; Mklosich, Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov. božur, alb. božjur, mag. bozsarosza. – Der. bujorel, s. m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus; Ranunculus repens; Clavaria botrytis etc.); îmbujora, vb. (a se înroși, a se aprinde la față). Vezi definitia »

AIÓR, aiori, s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori galbene dispuse în umbele (Euphorbia esula) [Pr.: a-ior] – Ai⁴ + suf. -ior. Vezi definitia »

CĂRUCIÓR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior. Vezi definitia »

DESHIDRATÓR/DESHIDRATATÓR s. n. 1. produs avid de apă, folosit pentru deshidratare. 2. aparat pentru uscarea fructelor, legumelor prin ventilare naturală sau artificială. (< fr. déshydrateur) Vezi definitia »