brățáră (brățắri), s. f. – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braț. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămășile țărănești, manșeta brodată în culori. – Var. brățea, brațoletă. Lat. brāchiāle (Pușcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); cf. it. bracciale, braccialetto (› brațoletă, probabil prin intermediul ngr.), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămașă” (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Din ucr. barylka. Vezi definitia »

BEUTÚRĂ s. f. v. băutură. Vezi definitia »

pâiníță, pâiníțe, s.f. (pop.) 1. pâinișoară. 2. (reg.) colac din aluat. Vezi definitia »

DEFENSÍVĂ, defensive, s. f. Stare sau poziție de apărare. – Din fr. défensive. Vezi definitia »